Ramble:obsesii personale

Inca de la inceputul acestei postari va spun ca acest post nu va fi nici informativ,nici educativ,probabil nici util...puteti sa il luati ca pe o confesiune personala. Sunt constienta ca avem obsesii cu totii,unele mai bizare si mai amuzante ca altele.Obsesii de natura intelectuala,sociale,fizice...Eu am ales sa vorbesc de obsesiile fizice.Nu as vrea sa nu se confunde cu (,) complexele fzice-exista o inter-dependenta intre cele doua,insa nu sunt sinonime.
Cred ca majoritatea suntem obsedate de anumite amanunte ce tin fizicului nostru:ori stea perfect genele,ori sa nu iesim din casa nerujate,ori de dintii extrem de albi,de sani perfecti(desi nu ati crede,femeile sunt mai obsedate de acest detaliu-si vorbesc in cunostinta de cauza,cu studii si rezulatete!),de genunchi impecabil,de unghii ca oglinda...Pot fi enumerate inca multe altele,nu are rost sa le insir aici pe toate care imi vin in cap. Obsesia mea este,ei bine,pielea.Cine are un ochi critic si a citit macar doua din postarile mele m-ar putea deja eticheta fara probleme.
De cand ma stiu sunt obsedata de aspectul pielii,insa lucrurile au inceput sa iasa la iveala pe la 12 ani,care e exact perioada cand incepem sa ne constientizam cu adevarat. La varsta cand majoritatea colegelor mele se plangeau ca li se lateste bazinul sau ca li se ingrasa parul...eu stateam geana pe oglinda. Imi studiam tenul si porii ,iar cand imi ajungea pe mana vreo revista glossy a mamei mele ,imi comparam tenul cu al fetelor din reclamele acelea colorate. La inceput imi placea ce vad,aveam inca pielea frageda,moale,fina,de copil si ma rugam sa imi ramana asa pe veci. Insa iadul s-a dezlantuit la 14 ani,cand mi-au aparut primele 2 cosulete.Tin minte ca le-am stors atat de tare incat abia acum 3 ani,cand am facut 6 sedinte de microdermabraziune ,mi-au disparut urmele respective. Toata adolescenta mi-am blestemat mintea de copil prost,pe obraz tronandu-mi mandre doua cicatrici. La 12 am folosi prima data gel de curatare pentru ten.La 14,odata cu cosuletele,mi-am cumaparat si prima crema anti-imperfectiuni, primul fond de ten si primul corector-implicit si demachiant. Daca pana la aceasta varsta am fost multumita de aspectul tenului meu,de atunci i-am declarat razboi total.Mult timp am crezut ca cineva acolo sus m-a blestemat ca niciodata sa nu am tenul perfect. Indiferent,nu conta cate tratamente,lotiuni ,creme,pomade foloseam ,aveam cel putin un cosulet pe fata. La 15 ani am fost prima oara la dermatolog,tot atunci,la recomandarea medicului,am mers si la cosmeticiana,pentru curatare. Cu dermatologul respectiv nu a tinut treaba,pentru ca eu,in obsesia si nerabdarea mea,dupa vreo 4 sedinte i-am spus ca nu stie ce face,iar de atunci am schimbat...ei bine,nu am tinut socoteala,cred ca vreo 14-15 dermatologi(noroc ca la 17 ani m-am mutat din orasul natal-altfel cred ca faceau medicii respectivi front comnu si ma linsau la ceas de seara :D).
Pe la 18 ani am inteles ca tenul meu asa va ramane indiferent ce ii fac-la tratamentele usoare nu reactionat,iar pentru tramente serioase -gen Roccutane,nu era cazul-pana si eu imi dadeam seama de asta. Asa ca,de atunci,in ciuda pornirilor mele,ma tineam doar de rutina de curatare-hidratare-tratament(aici a variat mult de-a lungul timpului,o sa ii dedic o poastare speciala subiectului),plus mers bilunar la cosmetica. La 19 ani,ceva s-a schimbat... am scapat de inesteticele cosulete de tot,nu mi-a mai aparut nici unul,nici macar in perioada de inaintea menstruatiei. De vina a fost,in parte,schimbarea care am adus-o stilui de viata:am manacat mai sanatos,mai selectiv,am baut multa apa,deloc alcool ,m-am apucat de sport,am fost mult mai calma decat pe parcursul liceului. In aceasta perioade am incercat creme usoare,farduri putine ,dar de calitate,am facut cateva sedinte de microdermabraziune, la mare am stat complet nemachiata,chiar si cand mergeam in cluburi. A fost frumos cat a durat. In aceasta vara nu stiu unde si cu ce am gresit,insa ceva s-a schimbat...mai bine zis,a revenit. Mi s-au intors cosuletele razlete,unul pe frunte,doua pe obraji,unul la baza nasului...exact cat sa imi strice buna dispozitie.Frustrant este ca fix in momentul in care unul se usuca si dispare forever,imi apare altul. Nu imi apar in locuri in care pot fi mascate usor,gen langa spranceana sau la baza parului ori pe gat.Nuuu...fix in locurile cele mai vizibile:frunte,nas ,barbie. Nu-i bai,cu o baza buna si un fond de ten,impreuna cu un corector potrivit nu se vede nimic inestic-ar fi culmea,la cate tehnici aplic pentru corectare si blending. Fata de perioada adolscentei am luat-o totul mai cu calm. Am fost la dermatolog,fix 2 luni de zile,in care nu mi s-a schimbat nimic,prescriindu-mi basic-uri gen Zynerit si Skinoren. Imi pare rau,pentru mine acestea sunt apa de ploaie.Asa ca m-am lasat de dermatolog(deh,vechile obiceiuri nu mor niciodata) si am lasat totul in voia sortii si al produselor pe care le folosesc. Ameliorarea se vede ,in momentul de fata si simt ca ,macar putin,pot tine lucrurile sub control. De curand,uitandu-ma pe youtube,am descoperit acest video . O domnisoara absolut superba,cu niste ochi minunati,care printre altele este model,sufera de o acnee groaznica. Nu ma simt deloc bine cand vad persoane care sufera de acnee,nu ma fac sa ma simt mai bine,insa de data asta a fost ceva..inspirational,daca vreti. De cand am vazut videoul acesta mi-am schimbat perspectiva,stiu ca sunt persoane cu probleme cu muuuult mai serioase decat cele cateva cosulete ale mele si chiar ar fi penibil din partea mea sa ma plang aiurea. Imi cer scuze pentru kilometrul pe care l-am insirat aici,dar chiar nu gaseam alta cale sa spun tot ce aveam de spus in cuvinte mai putine.
Acum as vrea sa imi spuneti voi :Ce obsesii legate de beauty aveti? Va pup,sa fiti frumoase!